O economie curată, sănătoasă are întotdeauna nevoie de o justiţie obiectivă şi implacabilă.
Un individ gregar şi gaşca lui, formată din băieţi cu burţi şi lanţuri groase, sunt prinşi după câteva luni de urmărire, telefoane ascultate şi iscoade infiltrate, sunt arestaţi şi aduşi în Bucureşti. Mai întâi băieţii scăpaseră, un binevoitor anunţându-i că potera e pe urma lor şi ar fi bine să se facă nevăzuţi. Conform legii, pot fi reţinuţi doar 24 de ore, timp în care trebuie duşi în faţa unui judecător pentru emiterea unui mandat de arestare. Convorbirile înregistrate, declaraţiile celor snopiţi în bătaie n-au convins o doamnă judecător care ar fi spus (conform Evenimentului Zilei), după ce i-a eliberat şi nu le-a impus nici măcar să nu părăsească ţara, că a vrut să fie liniştită, doamna respectivă având doar două luni până la pensie. O declaraţie halucinantă! I-a trebuit mult doamnei judecătoare să realizeze că un magistrat n-are prea des de-a face cu literaţi, balerini şi filosofi, ci, mai degrabă, cu violatori, tâlhari şi criminali. De câte ori în cariera Domniei Sale judecătoarea o fi dat verdicte pentru a fi dânsa liniştită? De câte ori poliţiştii procedează la fel ca doamna judecătoare, vrând să fie şi ei liniştiţi?
Numai că liniştea magistraţilor şi a poliţiştilor este neliniştea celor care sunt rupţi în bătaie că au avut curajul să depună o mărturie sau sunt tocaţi cu bâtele doar pentru că au parcat maşina pe locul unui şmecher care ştie că va da peste o judecătoare care vrea linişte înainte de pensie.
CSM-ul condus de Lidia Bărbulescu nu aude, nu vede. Nu au existat judecători sancţionaţi (deşi ei ar trebui excluşi din magistratură!) pentru astfel de sentinţe. Monica Macovei, cea care a început lupta cu o astfel de justiţie (aceasta a fost părerea Comisiei Europene, care a monitorizat reforma justiţiei) a fost respinsă de magistraţi, parlamentari şi, în cele din urmă, de premierul Tăriceanu, care a şi exclus-o din Guvern. Nu făcea parte din sistem.
Dar pentru a ajunge în faţa judecătorului, un fost prim-ministru trebuie să primească avizul Parlamentului. Într-un astfel de caz, parlamentarii se dau peste cap şi se transformă în judecători, stabilind că Adrian Năstase e nevinovat şi curat ca argintul strecurat. Apoi, apare Năstase la televizor şi ne explică şarmant că e vorba de un litigiu comercial, între el şi firma care i-a construit casa, şi că nu poate fi vorba de o şpagă plătită sub forma unei construcţii, că el nu se pretează la aşa ceva. Parlamentarii dau din cap şi nu-l lasă să ajungă în faţa unei judecătoare care, oricum, vrea şi ea să fie liniştită.
Au aceste cazuri, justiţia în general, de-a face cu economia, cu mediul de afaceri? Cu siguranţă! Merită să investeşti într-o astfel de ţară, în care justiţia funcţionează după aceste modele? Doar dacă randamentele sunt foarte mari. De aceea, o economie curată, sănătoasă are întotdeauna nevoie de o justiţie obiectivă şi implacabilă.
