vineri, 16 septembrie 2011

Ultima speranta anticoruptie

Cazul sefei ITM Timis, acuzata ca dijmuia firmele pentru pusculita PDL, este unul scoala pentru felul in care functioneaza coruptia si clientelismul in Romania. Clientul e pus intr-o functie cheie, care ii aduce avantaje majore, si, in schimb, alimenteaza cu spor partidul.
In acest caz, se pare ca d-na Cornelia Corescu ii ierta de amenzi si dosare penale pe cei care ajutau filiala PDL Timis cu donatii de cel putin 10.000 de lei. A fost denuntata de un patron, culmea tot membru PDL, care, pentru ca nu ar fi dat decat 10% din suma minima ceruta, s-ar fi ales cu sanctiuni chiar mai grele decat cele de care era pasibil initial.
De aceasta data in discutie este clientela si pusculita PDL, caci acesta este partidul la putere si clientela sa face legea in teritoriu. Dar sa nu va imaginati ca PSD sau PNL functionau altfel. Toate partidele, fara exceptie, recurg la exact aceleasi metode si o vor face pana cand legea de finantare a partidelor politice nu va fi schimbata si ea nu va fi schimbata cat timp nu va exista o autentica vointa politica anticoruptie in Romania.
Daca si cand se va intampla acest lucru e greu de spus. Deocamdata toate partidele din Romania, odata ajunse la putere, s-au pesedizat rapid si s-au scufundat pana peste urechi in coruptie. Sigur, exista o mare diferenta care trebuie marcata. Pana acum niciun procuror nu a indraznit vreodata sa atace pusculita partidului la putere. Va imaginati cumva ca PNA-ul condus de domnul Amariei s-ar fi atins de vreun om al PSD-ului lui Adrain Nastase, care colecta bani pentu partid? Nici in vis.
Dar de la actiunea DNA pana la combaterea reala a fenomenului e cale foarte lunga. Caci pe parcursul lungilor procese, sistemul isi salveaza pana la urma pionii credinciosi. Cati condamnati pentru coruptie avem in Romania? Si daca mai cade cate unul pana la urma, tot este recuperat...pentru buna purtare. Mircia Gutau, spre exemplu, numai ce a parasit puscaria dupa ce instanta a respins recursul DNA. Asa ca m-as mira ca doamna Corescu sa pateasca pana la urma ceva important, oricate dovezi ar strange DNA impotriva domniei sale. Caci PDL, indiferent in cate miscari de rebranduire se va inveli, a pierdut demult sansa de a mai fi reformist si anticoruptie.
Asa ca singura speranta este tot una externa si, culmea, ea vine de la o romanca. Hulita in tara, unde simpla rostire a numelui ei creeaza crize de nervi, detestata in propiul partid, de unde nu a fost data afara doar de frica lui Traian Basescu, calificata drept naiva pana si de catre seful statului, Monica Macovei a reusit sa faca un mare pas inainte in lupta anticoruptie la Bruxelles, pas care se va simti, pana la urma, si la Bucuresti.
Parlamentul European a adoptat joi rezolutia anticoruptie propusa de Monica Macovei, o rezolutie care cuprinde ceea ce la Bucuresti a fost socotit inadmisibil si anticonstitutional. Rezolutia stabileste un mecanism anticoruptie la nivelul Uniunii Europene, printre masurile prioritare fiind confiscarea averilor si recuperarea banilor obtinuti din frauda. Statele europene, trebuie sa-si ia angajamente ferme anticoruptie, vor fi monitorizate si vor trebui sa dea explicatii in domeniul luptei anticoruptie catre autoritatile europene.
Inutil sa mai spunem ca acest demes al d-nei Macovei nu a primit sprijinul explicit al guvenului de la Bucuresti. La fel de inutil sa amintim ca PDL a respins cu o majoritate zdrobitoare, doar trei voturi pentru, criteriile de integritate propuse de fostul ministru al Justitiei.
Este un paradox, o ironie chiar ca europarlamentarul care provine dintr-una dintre cele mai corupte tari europene a elaborat si a resuit sa impuna aceasta rezolutie radicala. Incapatanta si tenace, domna Macovei a fost data afara pe usa si a intrat pe fereastra. A lovit indirect coruptia din romania, caci direct nu mai poate, dar tot a trosnit-o. Aceasta speranta: incapatanarea putinilor politicieni reformisti pe care-i avem combinata cu presiunea externa

Interlop ridicat cu mascatii de la nunta lui Cosmos

Detasamentul de Interventie Rapida al Politiei iesene a intervenit, aseara, in timpul nuntii lui Aleodor Cosmos si Simeria pentru a ridica un interlop urmarit international prin Interpol.
Tanarul a fost ridicat de mascati de pe covorul rosu de la Centrul Providenta si bagat cu forta in duba. El este acuzat de talharii si mai multe fapte reprobabile savarsite in Germania in urma cu mai multi ani.

Pe numele sau, autoritatile germane au eliberat un mandat de arestare care va fi adus in zilele urmatoare in Romania. Procurorii ieseni au dispus astazi dimineata aducerea interlopului in fata instantei care a hotarat eliberarea unui mandat de arestare preventiva pe 5 zile pentru a exista timpul necesar sosirii mandatului din Germania.



duminică, 21 noiembrie 2010

"Puiu" Şoric ciugulea în curte la Mararu

Care este relaţia vardiştilor cu cămătarii de la Piatra Neamţ? O fotografie făcută în primăvara acestui an şi trimisă nouă de către o sursă care a dorit să-şi păstreze anonimatul de teama represaliilor este una dintre puţinele probe cu privire la relaţia celor doi vecini, comisarul-şef Aurelian Vasea Şoric, şeful Inspectoratului de Poliţie al judeţului Neamţ, şi cămătarul Gheorghe Mararu, ucis în urmă cu câteva zile într-o cafenea din mijlocul oraşului Piatra Neamţ.
Şeful inspectoratului a susţinut tot timpul că doar o coincidenţă nefericită a făcut ca Măraru să-i devină vecin gard în gard. Fotografia vine să ilustreze că Mararu nu i-a fost doar vecin şefului poliţiştilor nemţeni. BMW-ul parcat în curtea de pe Strada Liliacului, numărul 38, aparţine chiar şefului Inspectoratului. Proprietatea este însă a lui Gheorghe Cătălin Mararu.
O altă fotografie vine să explice situaţia. În faţa casei lui Şoric, pe aceeaşi stradă, la numărul 40, era parcată o maşină aparţinând IPJ. Din lipsă de loc în propria curte, comisarul-şef a apelat la bunăvoinţa vecinului său. La momentul la care a fost surprinsă această fotografie, corpul de control al ministrului de Interne tocmai îl verifica pe Şoric pentru că s-ar ocupa de protejarea interlopilor Mararu. Relaţia celor doi bărbaţi aflaţi, teoretic, de o parte şi de alta a legii pare să fie însă una mult mai complicată. "Puiu” Şoric, cum este cunoscut comisarul printre apropiaţi a făcut presiuni asupra subordonaţilor pentru a nu-i mai supăra pe fraţii Gheorghe şi Bogdan Mararu. Cei care au acceptat regulile şefului şi-au văzut liniştiţi de treabă şi au mâncat o "pâine albă" vreme de patru ani, de când Şoric este şef la IPJ Neamţ. Cei care nu acceptau regulile şefului erau ameninţaţi şi chiar supuşi acţiunilor de intimidare şi anihilare profesională. Mai multe documente intrate în posesia noastră ilustrează cazul a doi dintre subordonaţii lui Şoric.

miercuri, 16 iunie 2010

România e condusă de şmecheri şi e locuită de neputincioşi

Prin aburul cenuşiu al zorilor, chipul femeii pare de lut. Părul cărunt îi iese din broboada înflorată. Cu coatele sprijinite pe tarabă, picoteşte printre maldărele de mere. Ia fiecare fruct în parte, îl şterge cu cârpa şi îl aşază rânduri-rânduri. Tanti Irina este prima precupeaţă care îşi aşteaptă clienţii. Şi-a ascuns plapuma şi puiul de pernă sub tejghea, şi-a netezit hainele cu palma, a băut o gură de apă şi zice că a mâncat. Este 5:00 dimineaţa. Dar somn nu mai are de pe la vreo 2:00. Simte şi acum, după mai bine de două nopţi dormite pe cutii, junghiurile cu care s-a pricopsit de la atâta apă rece, "cu care spălam în tinereţe covoarele. Le jucam în picioare. Acum, de la frig, toate mădularele îmi tremură. Dar nu am ce face. Să dau în fiecare seară câte 150.000 de lei la gazdă, plus ce mai mănânc, nu m-aş alege cu nimic", spune femeia şi îşi strânge mai bine ilicul pe corp. Vine în Bucureşti, la Piaţa Gorjului, de peste 30 de ani. Este din Câmpulung. Şi, ca să îşi păstreze taraba, plăteşte în fiecare lună câte 1.500.000 de lei, pe lângă cei 150.000 pe care îi bagă în buzunarul taxatorului în fiecare zi de piaţă. "Am plătit taraba şi când nu am venit, în lunile de iarnă, numai să ştiu că, atunci când vin, nu păţesc ca alte femei, de ajung să stea cu marfa pe jos", spune femeia şi ridică din umeri resemnată. "Nu se merită, măicuţă, să munceşti atâta. Dar nu avem încotro", îi însoţeşte vorba, proaspăt venită, vecina Rada. "Pe vremuri nu era aşa. Parcă era mai mult respect şi mai multă frică. Aveam pieţe, tarabe, fără să ni se ceară taxe." Bunica cu trei nepoţi are 73 de ani. De la 3:00 dimineaţa s-a trezit, a mâncat două ouă, pe care le-a adus de acasă, "mai târziu, mai ronţăi un morcov şi asta e". Pe tarabă şi-a aşezat legăturile de lobodă, ştevie, pătrunjel, leuştean, iar cu banii pe care îi strânge vrea să îşi plătească datoriile la arat, la discuit. "Ne trecem pe caiet şi după ce apucăm să ne vindem marfa, atunci ne achităm şi de restanţe", zâmbeşte strâmb femeia.Pe la colţuri, câţiva bărbaţi cu burţi umflate şi cu ghiuluri pe deget pufăie din ţigară şi pândesc cu ochi de pisică fiecare mişcare a ţăranilor care târăsc de paporniţe prin praful şi mizeria de pe jos. Tanti Ioana îşi cară desagii de la o tarabă goală la alta. "Sunt ocupate", îi strigă un bărbat subţirel, cu privirea tăioasă. "Taxatorul", cum îi merge porecla printre vânzători. În ochii bişniţarilor, femeia de 63 de ani pare a fi victima perfectă. După multele refuzuri primite de tanti Ioana, un mustăcios tuciuriu, cu o şapcă neagră, soioasă, pe cap, se apropie de ea şi-i spune: "5 legături la 10.000 şi ţi-ai dat marfa". Femeia se uită câş la el şi dă să plece. "Nu vezi, bre, că nu ai tarabă, unde vrei să vinzi? Vrei să ţi-o confişte comunitarii?" În ajutor îi sare vecina sa, cu care a venit de la Roata de Giurgiu. Îi ia sabenele din mână şi i le urcă pe o tarabă. La întâmplare, fără să ţină cont de ameninţările bişniţarului: "E plătită taraba aia, o să te dea la o parte". Între timp, în spatele pieţei, parchează o maşină mare, neagră. Un ţigan îl dirijează pe şofer, în aşa fel încât uşile maşinii să se deschidă cât mai aproape de tarabele goale. Alţi trei încep să descarce lăzi întregi pline cu verdeţuri. "Au adus de la en-grosul din Rahova marfă. O iau la preţ de nimic şi aici o vând ca şi noi", îmi şopteşte tanti Ioana. "Căţeii pieţei. Ajung să te fugărească. Majoritatea sunt din Vrancea. Ocupă toate tarabele şi acaparează piaţa, până ce te determină să le dai marfa. Din cauza lor ajungi seara să o duci la tomberon, că se strică, a doua zi nu mai ai ce face cu ea." De maşina neagră se apropie un bărbat rotofei, cu mersul legănat. Şuşoteşte ceva la urechea şoferului, le arată cu mâna care le sunt tarabele rezervate lor şi pleacă, zâmbind satisfăcut. Aflu că este fiul şefului de piaţă, "mână în mână cu bişniţarii", după cum şuşotesc ţăranii. "Nu putem să le dăm tarabă, dacă ei nu vin zi de zi. Alţii stau aici şi noaptea şi au taraba asigurată, că plătesc", bâlbâie "bosul" o explicaţie.Piaţa s-a umplut de verdeaţă şi de lume pestriţă. Ţăranii însă se recunosc de la o poştă. Mâinile scorojite, degetele pline de tăieturi printre care s-a strecurat pământul negru, unghiile roase şi tocite spun povestea unei vieţi grele, trăită în muncă, de dimineaţa până seara.Tanti Viorica merge cu privirea în pământ. Pe umeri cară două paporniţe de rafie legate între ele cu o bucată de tifon. Într-una are ceapă, usturoi şi puţin liliac. În cealaltă, lobodă şi salată. În mână ţine o găleată mare, albă, plină cu brânză. "E vreo tarabă liberă?", întreabă femeia cu lacrimi în ochi. A plecat de acasă la 3:00 dimineaţa. După ziua de ieri, în care i-a fost confiscată marfa de poliţiştii comunitari din Piaţa Veteranilor (n.r. - se află în apropiere de Piaţa Gorjului), că nu vindea la tarabă, a zis să mai facă o încercare. "Ani de zile am avut tarabă în faţă, în piaţa aia, dar cum au venit bişniţarii, cum nu m-au mai lăsat. Împart câştigul cu ăia din piaţă, şefi toţi, şi le convine... Azi am fost luată la goană de poliţişti. Am venit pe jos de acolo. Nu mai îmi simt picioarele. Mai bine m-ar lua Dumnezeu de pe pământ şi m-ar duce la El." "A venit cu controlul, a venit cu controlul", se aud voci şuşotind. Din senin, cu o privire turbată, taxatorul strigă către femeile care aşteptau cu marfa în saci. "Ce staţi aşa? Cine nu are tarabă? Nu vedeţi că sunt tarabe? Ştiu io ce vrea ei. Să vândă repede marfa şi să fugă, fără să plătească taxa de tarabă!", se plânge la mine taxatorul, crezând că, de fapt, eu sunt "controlul". În urma lui, femeile îşi fac semnul crucii şi zic "Bogdaproste". "Dacă aţi veni în fiecare zi, probabil că am reuşi şi noi să stăm la tarabă, şi nu pe la colţuri, pe jos, cu teama poliţiştilor în sân. Acu' câteva săptămâni, eram în Piaţa Veteranilor. Cu tot cu sacii plini de verdeaţă ne-au urcat comunitarii într-o dubă şi ne-au dus pe la marginea Bucureştiului. Eram multe femei. Numai să îşi bată joc de noi. Ne-am urcat în tramvai, cu gândul să ne ducem la Apusului, şi acolo controlorii ne-au amendat cu 500.000 de lei că, cică, nu avem voie cu bagaje în autobuz. Am făcut chetă şi am strâns banii, dar mai mare umilinţă nici că se poate. Îşi bate joc de noi, mămică. Cât să mai suportăm?", se vaită tanti Viorica. Din nas îi curge sânge. Nu dă atenţie. Degetul arătător de la mâna dreaptă i-a copt. Femeia apasă uşor. Puroiul ţâşneşte. Vecina de tarabă o spală pe faţă şi-i curăţă, apoi, şi rana de la deget. "3 la 10.000, 3 la 10.000", se aude dintr-o dată, în toată piaţa. În faţa tarabei se face coadă. Buzele vineţii ale bărbatului rumenit la faţă tremură de fericire. Vizavi, la o altă tarabă, nevasta bişniţarului rupea aţa ce lega legăturile de ceapă, lua un firicel de acolo şi le înfăşura pe cele trei rămase. "Cel mai ieftin. Cine mai doreşte, cine mai pofteşte?", striga de zor bărbatul. "Le-a luat de la ţărani de dimineaţă, că sunt mulţi care nu pot să stea, dau cinci legături la 10.000. Fiecare legătură de-a noastră are patru fire. Ei iau legătura, scot un fir, ca să rămână mai puţine, şi apoi vând trei legături la 1 leu. Şi spun în toată piaţa că vând cel mai ieftin, că noi vindem două legături la 10.000, dar avem mai multe fire în legătură", dezleagă misterul nea Vasile, care se învârte, cu noaptea în cap, cu un braţ de ceapă printre maşinile parcate în piaţă. Taraba lui, unde se obişnuise să vândă, e de multă vreme în "grija" negustorilor. "Sunt nişte nenorociţi şi nişte speculanţi. Ştiţi cum se zice, şi munciţi, şi cu banii luaţi. Noi suntem. Nimeni nu ne sprijină. România e condusă de şmecheri şi e locuită de fraieri şi de neputincioşi!"

marți, 17 februarie 2009

MAFIA TIGANEASCA

mafia tiganeasca in actiune
majoritatea firmelor de paza sunt patronate sau girate de tuciurii sau romani cu conduita tiganeasca... asa se explica majoritatea cazinourilor tiganesti aparute in toate cartierele bucureste pazite de firme ... tiganesti... aceste cazinouri tiganesti pot fi descoperite ff usor dupa amplasarea lor in blocurile de locuit!!! asa incat tot poporul sa vada si sa auda cum petrec tiganii... in plus, la polul celalalt, cartierele rezidentiale de case sunt "agresate" de firmele de paza pentru contracte pe mii de lei/familie pe luna in schimbul protectiei... daca nu vin recuperatorii si dau cate o spargere pe luna pana cand proprietarii ori vand casa ori fac contract cu firmele tiganesti... asa ca in romania avem: - o politie platita din impozite care nu face nimic; - firme de paza care te asigura pentru sume astronomice;- tiganii fara firme te asigura la negru prin taxa de protectie...; concluzia in curand administartia tiganeasca a tarii va inarma orice tiganm iar romanii vor fi purtatori... (arata tot comentariul) majoritatea firmelor de paza sunt patronate sau girate de tuciurii sau romani cu conduita tiganeasca... asa se explica majoritatea cazinourilor tiganesti aparute in toate cartierele bucureste pazite de firme ... tiganesti... aceste cazinouri tiganesti pot fi descoperite ff usor dupa amplasarea lor in blocurile de locuit!!! asa incat tot poporul sa vada si sa auda cum petrec tiganii... in plus, la polul celalalt, cartierele rezidentiale de case sunt "agresate" de firmele de paza pentru contracte pe mii de lei/familie pe luna in schimbul protectiei... daca nu vin recuperatorii si dau cate o spargere pe luna pana cand proprietarii ori vand casa ori fac contract cu firmele tiganesti... asa ca in romania avem: - o politie platita din impozite care nu face nimic; - firme de paza care te asigura pentru sume astronomice;- tiganii fara firme te asigura la negru prin taxa de protectie...; concluzia in curand administartia tiganeasca a tarii va inarma orice tiganm iar romanii vor fi purtatori de arme ... de cauciuc!

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

http://www.ne-cenzurat.ro

http://www.ne-cenzurat.ro

POLIŢIŞTII PENALI din IPJ Maramureş

Primul este Ioan Isac, comisar şef de poliţie şi încã este şeful Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Maramureş, al doilea încã este preşedinte al Sindicatului Poliţiştilor. Primul n-are ochi şi urechi şi nu se sesizeazã la dezvãluirile presei. Al doilea este Lucian Petruţ şi FURÃ banii poliţiştilor, înscriindu-i cu japca în Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din MIRA, Biroul Teritorial Maramureş, sindicat de care se foloseşte ca un vãtaf, fãrã a da cumva şi cuiva socotealã. Al treilea este Corina Petruţ, soţia celui de-al doilea, om care-a avansat în doi ani cât alţii în 10, ca-n basmele copilãriei.


De-a lungul timpului am arãtat, fie în paginile acestui ziar, fie din postura de realizator la Axa Tv Transilvania ce fac rãu sau ce nu fac bine cei cocoţaţi în fruntea bucatelor. Am arãtat cã unii poliţişti merg mânã-n mânã cu mafioţii locali, motiv pentru care oricâte şi orice ar face aceştia, nimeni nu pãţeşte nimic. Am arãtat cã în timp ce pentru doi ştiuleţi furaţi unui muritor de rând i se întocmeşte şi repede dar şi gros un dosar cu care Isac sã poatã a se rupe-n figuri la conferinţele de presã. La polul opus, dosarele mahãrilor zilei, ale bãieţilor de bãieţi treneazã prin dosare şi sunt cercetate-n reluare, cu largul acord al Prim Procurorului de pe lângã Tribunalul Maramureş, Vasile Brisc.(Ne)profesionişti la comandãIoan Isac se pricepe sã-i scoatã basma curatã pe acoliţi, aşa cum a fãcut în primãvarã şi cu primarul liberalo-libertin al comunei Sãlsig, Luca Florian, care a lovit cu maşina primãriei un cameraman de la Axa Tv Transilvania. Isac este cel sub oblãduirea cãruia acuzaţiile grave aduse lui Cristian Anghel s-au transformat în biete adieri. Isac este cel sub a cãrui conducere unii poliţişti sunt incapabili sã-şi facã datoria, iar alţii puşi pe fugã de golani care se urcã cu maşinile pe el. Numai cazurile din Borşa dacã le dãm şi tot e de ajuns! Acolo-s poliţişti agresaţi şi neapãraţi, dar şi poliţişti în cârdãşie cu cei care furã materiale de construcţii la Şcoala nr. 4. Şi, ca şi ei, din nefericire, mai sunt mulţi alţii prin cotloanele judeţului.Tot sub mâna lui Isac, în timp ce el se plimbã-ntr-o limuzinã de lux, am vãzut maşini paraginite, cu care – în niciun caz! – agentul nu-şi poate face cum trebuie datoria. Şi, paradoxal, tot el, pãlmaşul e de vinã! Nu Isac şi maiestuoasa sa conducere, nu!Având un demn exemplu de urmat în ãl mai comisar şef de poliţie al locului, Lucian Petruţ a înţeles din prima cã poate face orice, deoarece absolut nimeni nu-i va face ceva. Altfel spus, vorba unei reclame, cã poate uda liniştit canapeaua, cã nimeni nu se supãrã. Zis şi fãcut! Dar, neavând la îndemânã uneltele şi ustensilele şefului sãu, Lucian Petruţ şi-a dat seama cã numai Sindicatul pe care-l conduce poate fi vaca pe care-o poate liniştit mulge. Zis şi fãcut.Avansãri în fami(g)liaCu numai câţiva ani în urmã, Lucian Petruţ cicã asigura paza la Piaţa de Alimente Izvoarele. Spun numai cicã, deoarece un numãr atât de mare de infracţiuni nerezolvate ca în acea vreme, nu s-a mai înregistrat vreodatã. E şi normal, de altfel, deoarece omul nostru nu stã deloc bine cu condiţia fizicã, fiindu-ne aproape imposibil şi sã ne imaginãm cam cum i-ar sta lui fugind dupã un infractor printre tarabe. Cu toate acestea, absolut toate probele fizice le-a trecut cu brio. Deşi, repet, e greu de estimat timpul în care acesta ar reuşi - dacã ar reuşi! - sã parcurgã suta de metri.Pe vremea aceea soţia lui, Corina Petruţ, mamã a doi copii, vindea mici mici rãu de tot la o tarabã din piaţã. De altfel, ea a lucrat timp de 10 ani în comerţ, apoi alţi cinci a fãcut contabilitate la mai multe firme private.Pe data de 1 mai 2006 Corina Petruţ a intrat în Poliţie, dupã ce-a constatat cã soţului sãu chiar îi merge bine-n aceastã funcţie. A fost câteva luni ajutor de şef de post la Recea, unde s-a specializat în Poliţia Ruralã pe DE 58.În primãvara anului 2007 şi-a susţinut examenul de licenţã, specializarea marketing-management şi informaticã de gestiune, obţinând nota 10. Motiv pentru care şi noi o felicitãm. Sincer!La câteva luni distanţã a devenit prima femeie şef de post din Maramureş, la Coltãu. Apoi, dupã alte numai câteva luni, a devenit subinspector în cadrul Serviciului Economic, la Infracţionalitate Bancarã.În ambele cazuri, aceste avansãri “pe bandã” s-au fãcut cu schepsis. Reglementãrile interioare ale Poliţiei spun cã nimeni nu poate ajunge şef de post decât dacã are o vechime minimã de doi ani. Ori, în cazul dnei Corina Petruţ vãd cã s-au cam luat pe scurtãturã lucrurile. La fel şi la grãbita ei avansare la gradul de subinspector.În plus, povestea ei capãtã accente şi mai suspecte de corupţie dacã e sã luãm în calcul faptul cã ea a candidat pentru o funcţie de ofiţer la Poliţia Tg. Lãpuş. Conform canoanelor interne ale Poliţiei, ea ar fi trebuit sã stea în aceastã funcţie minim un an de zile. Ea n-a stat decât şase luni, deoarece Ioan Isac i-a dat derogare, astfel încât în momentul de faţã este bine merci la Serviciul Economic din cadrul IPJ Maramureş. Tot ca şi o coincidenţã, aş fi curios pentru ce a avut aceastã dnã poliţist salariu de merit în perioada în care a activat la Poliţia Tg. Lãpuş.Pe acelaşi calapod – altã coincidenţã, nu? – s-a derulat şi ultima perioadã din viaţa şi activitatea soţului Lucian Petruţ, acest Preşedinte al SNPPC, Biroul Teritorial Maramureş. Şi el a dat examen pentru un post de ofiţer. A ieşit pe locul trei, cu o medie un pic mai mare de 8. Coincidenţã sau nu dar, la scurtã vreme, de la ministerul lui David EXACT trei posturi de ofiţeri au fost aprobate pentru IPJ Maramureş. Adicã exact cât sã devinã şi Lucian Petruţ ofiţer?! Motiv pentru care, indiscutabil, ceilalţi doi ofiţeri, cei care-au obţinut medii mai mari la examen decât Petruţ îi pot mulţumi acestuia şi gãştii din care el face parte. Pe faţã! Hemoroizii salvatoriDupã ce-a devenit ofiţer, Lucian Petruţ a fost repartizat ca Ofiţer de Serviciu la IPJ Maramureş. Paradoxal, Isac i-a dat şi acestuia o derogare, dupã numai şase luni de zile. Motivul? N-aveţi nicio şansã sã-l ghiciţi! Lucian Petruţ a invocat cã are hemoroizi şi cã, prin urmare, nu poate sta pe scaun. Motiv pentru care, cu girul lui Isac, Lucian Petruţ este acum şeful Compartimentului Pazã şi Ordine din cadrul IPJ Maramureş.Motivele invocate de Petruţ pentru transfer nu prea mai puşcã cu cele pe care le-a invocat Corpului Naţional al Poliţiştilor. La poziţia 153 pe tabelul raport privind persoanele care-au primit ajutor social în anul 2006 îl gãsim pe agentul şef de poliţie Petruţ Lucian de la IPJ Maramureş. De aici rezultã cã el a beneficiat de “ajutor umanitar medical pentru o intervenţie chirurgicalã de eliminare a unui abces perinal”. Adicã a unui coş sau furuncul pe fund, cu totul altceva decât hemoroizii, din câte ştiu eu, nu?Precizãm cã la acea vreme Lucian Petruţ era deja preşedinte al Biroului Teritorial Maramureş al proaspãt atunci înfiinţatului SNPPC.Interesant sau nu, dar pentru aceastã intervenţie-n dos, Lucian Petruţ a obţinut exact cât au obţinut alţi poliţişti oneşti drept ajutor de înmormântare pentru cineva din familie sau cât a primit un alt poliţist, pentru tratarea unui traumatism craniocerebral grav, adicã 500 lei RON. Şi dacã mai spun şi cã Lucian Petruţ a fãcut acea cerere de ajutor direct la Centru, peste capul şefului Corpului Poliţiştilor Maramureş, comisarul Dorin Coste, v-am spus totul despre modul de lucru şi despre caracterul acestui poliţist. AtenţionareDacã scap cumva cu viaţã şi dacã nu pãţesc nimic, în numãrul viitor al sãptãmânalului NECENZURAT veţi putea citi pe larg despre ilegalitãţile pe care le face hoţul îmbrãcat în haine de poliţist, Lucian Petruţ. Acesta, sub oblãduirea aceluiaşi Ioan Isac ia cu japca banii agenţilor de poliţie, îi înscrie cu forţa în sindicatul sãu. Pentru asta are şi un dosar penal pe rol, dupã ce singurul poliţist cu adevãrat curajos pe care-l ştiu eu, agentul de poliţie Viorel Stroe a avut “impertinenţa” sã-l reclame la şefii sãi şi la Parchetul condus de Brisc. Acuzaţiile sunt de înşelãciune şi fals şi uz de fals în acte oficiale.Aţi ghicit! Dosarul este deja prãfuit prin sertare, iar dl comisar şef Marius Culic, şef al Serviciului Cercetãri Penale din cadrul IPJ Maramureş, cel care-l instrumenteazã cicã, n-are timp sã-l finalizeze. Sau nu vrea? Deşi, paradoxal, totul este cât se poate de evident. Actele din dosar le avem şi noi. Şi o sã vi le prezentãm în paginile acestui ziar, deoarece aceste persoane influente din Poliţie, alãturi de altele, mânã-n mânã au reuşit sã-mi suprime emisiunea pe care-o aveam la postul Axa Tv Transilvania. Dar, ceea ce nu ştiu ei, “Dumnezeu nu culcã-te!”.
Google
 

View My Stats