Moştenirea lui Caiac

Există ceva grav şi ignorat dincolo de tabloul postmodern „Peisaj mohorât cu domni în tricouri negru-sclipicios tatuate pe burţi proeminente“.Ce s-a văzut după moartea lui Caiac nu e doar amuzant-grotesc în stilul site-urilor cu cocalari de care e plin internetul. Interlopii care joacă poker cu săbiile ninja pe masă nu mai sunt de mult o excepţie alarmantă. Sunt (şi fac) regula. Trecerea următoare e abruptă, dar necesară. Defini- ţia care ne spune ce este un stat, de la Max Weber încoace, sună aşa: „Entitatea care posedă monopolul asupra folosirii legitime a forţei“. România a încetat demult să aibă (dacă le-a avut vreodată) trăsăturile elementare ale unui stat de drept. Nu e o figură de stil: statul român este doar o aparenţă, ca o secvenţă din jocurile de „alba-neagra“. O fantomă care nu capătă chip real decât atunci când mâna invizibilă îţi varsă în cutia poştală hârtia care spune cât s-a mai făcut impozitul. Siguranţă publică? Sistem de sănătate? Educaţie? Legiferare şi acţiune politică în slujba binelui comun? Justiţie? Mai gândiţi-vă! Realitatea simplificată până la esenţă este că statul român nu funcţionează decât ca o sumă de clanuri, ca o adunătură de găşti. Urmează o diviziune doar aparent profundă. E ca în cântecele de dor şi jale din hip-hopul american al anilor ’90, în care fraţii ajungeau unul poliţist, altul traficant de droguri şi, la final, se împuşcau între ei. În România e la fel: unii îmbracă elegantele costume de firmă şi perorează ipocrit despre lege, alţii înoată în apele tulburi străbătute şi de defunctul Caiac. La mijloc: o masă de populaţie inertă. Da, inertă. Nici o idee care să facă parte dintr-un patrimoniu cultural de lăsat copiilor n-a umplut golul din spaţiul public românesc recent. Mareşalul Caiac şi locotenenţii săi nu sunt o întâmplare. Sunt o consecinţă, aproape matematică, a unor autorităţi slabe, incapabile să exercite rolul pentru care fiinţează formal. Haitele locale de derbedei s-au înmulţit printre aceste ruine care n-au sfârşit niciodată prin a ajunge construcţii solide. Poliţiştii, procurorii, judecătorii joacă doar rolul de mediatori între clanuri. Totul contra cost. „Comisioanele“ ridică vilele de la marginea oraşelor, nu salariile decupate din buget. E mai prudent şi mai sănătos în logica economiei gri în care trăim. Comparaţia cu Mafia siciliană, generată istoric de intrarea brutală (la jumătatea secolului al XIX-lea) în capitalism a lumii agrare din sudul a ceea ce avea să devină Italia, se impune. Cu un amendament: clanurile mafiote acţionau împotriva statului. În România, găştile sunt statul. Ne rămâne o concluzie pe care nu mai putem să o ignorăm: decenţa a pierdut. Ameninţarea cu ordinea a lui Cristian David, fiul fostului general de securitate Troacă, soţul Vandei Vlasov şi ministru de interne în Guvernul României, e o glumă la care nu mai râd nici interlopii îndoliaţi. Moştenirea lui Caiac e lumea în care poliţiştii păzesc mafioţii.

Interlopii, protejaţi de judecători- HUAAAAAA, JUDECATORI NENOROCITI SI CORUPTI

Deşi comit fapte pedepsite cu ani grei de puşcărie, zeci de infractori periculoşi continuă să se bucure de libertate cu acordul magistraţilor, fără niciun temei legal.Tentativă de omor calificat, jaf, tâlhărie, sechestrare de persoane, tortură, şantaj, furturi în serie, proxenetism, vătămare corporală gravă, distrugere calificată, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. Toate aceste infracţiuni - pentru care procedura penală prevede arestarea preventivă, pe motiv că autorii reprezintă un pericol social odată ce le comit - figurează în „palmaresul“ multor lideri ai lumii interlope din toată ţara, care însă, cu voia judecătorilor, se bucură de libertate. Articolul 148 din Codul de Procedură Penală prevede, la litera f, că măsura arestării preventive poate fi luată dacă „inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică“. „Cu alte cuvinte, dacă îi poţi aplica o amendă pentru tulburarea ordinii publice, e greu de conceput cum poţi admite că o persoană acuzată de tentativă de omor calificat - infracţiune pedepsită cu minimum şapte ani şi jumătate de închisoare - nu reprezintă pericol social şi poate fi lăsată în libertate. Mă întreb, pe ce lege îşi poate baza un magistrat o astfel de decizie. Pentru că e clar: nu se bazează pe Codul Penal românesc. (...) E frustrant să lucrezi chiar şi ani buni la un caz, să strângi probe, să convingi martori să vină în instanţă, să fii sigur că-l vei vedea pe infractor după gratii şi să te trezeşti că judecă torul decide să-l pună în libertate pe motive care nu au nicio susţinere legală“, arată unul dintre judiciariştii cu state vechi în poliţie. EVZ vă prezintă în continuare doar câteva situaţii în care deciziile adoptate de magistraţi sunt nu doar uluitoare, ci şi în contradicţie cu legea, după cum apreciază specialiştii. CONSTANŢA Grupările „Fraţii“ şi „Spaniolul“, protejate Unii dintre cei care pot spune că s-au bucurat de o clemenţă excesivă din partea judecătorilor sunt membrii grupărilor de interlopi constănţeni „Fraţii“ şi „Spaniolul“, care, prin luptele de stradă purtate în ultimii patru ani, au „decapitat“ atât poliţia judeţeană, cât şi pe cea a municipiului Constanţa. Doar la începutul anului trecut, o parte dintre aceştia au fost puşi sub învinuire în două dosare penale, pentru infracţiuni care le-ar putea aduce până la 15 ani de puşcărie. „E vorba, de fapt, despre două răfuieli, produse în stradă, în care magistraţii nu au dat nicio soluţie de mai bine de un an şi jumătate“, spun surse judiciare. Pe 16 februarie 2007, pe Strada Atelierelor, din municipiul Constanţa, Cristian Gheorghiu, zis „Cristel“, de 38 de ani - unul dintre liderii grupării „Fraţii“ -, a fost tăiat pe cap, pe spate şi pe mâini cu un cuţit de Lucian Călimărea, zis „Călin Nebunu’“ şi de Cristian Gherghişan, membri ai grupării rivale, „Spaniolul“. Cei doi i-au zdrobit apoi picioarele lui „Cristel“, i-au rupt o mână şi l-au abandonat într-o baltă de sânge. „Dosarul în care Călimărea şi Gherghişan au fost acuzaţi de tentativă la omor calificat se află şi acum pe rolul Tribunalului Constanţa, iar magistraţii nu au început nici măcar audierile de fond. Între timp, cei doi se bucură în continuare de libertate“, spun surse judiciare. Potrivit acestora, nici victima, Cristel, nu este uşă de biserică. Pe 3 mai anul trecut, acesta şi alţi şapte membri ai grupării „Fraţii“ au fost trimişi în judecată, sub acuzaţiile de tentativă la omor calificat, tâlhărie, vătămare corporală, lovire, distrugere, ultraj şi tulburarea liniştii publice, în cazul celebrului scandal pe care l-au provocat în august 2006 la Hotelul Flora din Mamaia. „Toţi sunt liberi, iar răfuielile în stradă continuă. Cât despre acest dosar, nici la mai bine de un an şi patru luni de când le-a parvenit, judecătorii nu au început procesul pe fond“, adaugă sursele citate. CRAIOVA Patru zile de arest, suficiente „Aceşti nemernici au avut şi au legături cu poliţişti, în Parchet şi la instanţe. Dacă n-ar fi avut protecţie, n-ar fi ajuns atât de puternici!“. Aşa vorbea, în 2005, fostul şef al poliţiei doljene, comisarul Georgel Enescu, despre unii dintre liderii lumii interlope din Craiova: Gigi - Vadik Zavera, alias „Gigioc“, şi Enrico Constantinescu, patron al unei firme de pază din Craiova. Nu mai departe de luna trecută, „Gigioc“ şi unul dintre locotenenţii săi, Daniel Anca, zis „Fofana“, au fost „săltaţi“ de poliţişti, după ce au provocat un scandal într-un club din Craiova, au bătut un bărbat şi i-au luat portofelul cu 800 de euro. Iniţial, magistraţii au decis să emită pe numele celor doi mandate de arestare preventivă pentru 15 zile, sub acuzaţiile de tâlhărie, ultraj contra bunelor moravuri şi distrugere. „S-au răzgândit însă repede şi i-au pus în libertate după numai patru zile de arest. Motivul: nu reprezintă pericol social. Ca să nu mai vorbim despre faptul că pedeapsa minimă pentru tâlhăria săvârşită într-un loc public este de 5 ani de închisoare“, arată surse judiciare. Nu este pentru prima dată când „Gigioc“ - un infractor cu antecedente penale - scapă basma curată, în ultimii ani. În februarie anul acesta, el şi Enrico Constantinescu au fost achitaţi de magistraţii craioveni într-un dosar în care cei doi erau acuzaţi de lovire şi alte violenţe, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea gravă a liniştii publice, după ce au provocat un adevărat „război“ armat pe străzile Craiovei. Motivul invocat de magistraţi: „Faptele de care inculpaţii au fost acuzaţi nu există“. „Scandalul cu bâte, săbii şi sticle a avut loc pe stradă, în faţa discotecilor Angel’s şi Medieval, în faţa a sute de martori“, punctează anchetatorii. MARAMUREŞ Tentativa de omor calificat, pedepsită cu zile de... libertate „Pentru interlopii din Borşa (judeţul Maramureş) ar fi o mare surpriză să se trezească după gratii chiar şi atunci când sunt acuzaţi de tentativă de omor calificat. Gruparea condusă de familia Mihali face legea în oraş. Chiar luna trecută, unul dintre lideri, Nicoară Mihali, a fost pus în libertate de magistraţi, după ce el şi câţiva complici au tras mai multe focuri de armă şi au lovit cu pietre o maşină a poliţiei. Câteva minute mai târziu, un alt membru al grupării a lovit cu un camion Tatra o maşină a Serviciului Poliţiei de Intervenţie Rapidă, trimis să aplaneze conflictul. Cinci poliţişti au fost răniţi, dar interlopii au fost puşi în libertate, pe motiv că nu reprezintă pericol social. La scurt timp după ce a fost eliberat, Nicoară şi-a împuşcat un rival în centrul oraşului şi, încercând să fugă de la faţa locului, a lovit cu maşina o tânără de 18 ani. Instanţele nu sunt îngăduitoare doar cu interlopii maramureşeni. Pe 20 august, fostul vicecampion naţional la box Arthur David, împreună cu Teodor Man şi un amic al său, au fost reţinuţi de procurori, după ce au bătut cu bestialitate doi tineri, pe o stradă din centrul oraşului Baia Mare. Deşi acuzaţi de tentativă de omor calificat, judecătorii au decis că cei doi pot fi cercetaţi în libertate. „Poate că doar în opinia noastră tentativa de omor este o infracţiune gravă, pentru că nu este prima dată când ne confruntăm cu o astfel de decizie. În iunie anul trecut, Petru Baranyi, în vârstă de 65 de ani, l-a înjunghiat pe secretarul unei asociaţii composesorale, de cinci ori în spate, cu un briceag, chiar pe holurile Direcţiei Silvice Baia Mare, sub ochii a zeci de martori. Urmarea: judecă torii au stabilit că Baranyi poate fi cercetat în libertate. Este liber şi acum“, au adăugat sursele citate. BUCUREŞTI „Naşii“ bancomatelor, lăsaţi să fure „Şi în Capitală, prin deciziile lor, instanţele dau, de multe ori, «lovituri grele» anchetelor poliţiei şi Parchetului. Cel mai «recent» caz a fost cel al lui Vasile Fierbântu, mai cunoscut drept Sile Pietroi, şi al locotenenţilor acestuia, care au ajuns cu greu în arest, după ce, iniţial, magistratul Marilena Popa, de la Tribunalul Bucureşti, a considerat că faptele comise de aceştia - tentativă de omor calificat, lovire, distrugere şi asociere în vederea comiterii de infracţiuni - nu justifică arestarea preventivă“, spun aceleaşi surse. O altă lovitură dată judiciariş tilor bucureşteni, în iunie anul acesta, a fost eliberarea membrilor celei mai temute grupări de spărgători care „a operat“ vreodată în România, cea condusă de Gheorghe Cosma, alias „Mafiotu’“. Aceştia au fost acuzaţi că, în doar trei luni, au jefuit sediile a zeci de reprezentanţe auto, firme recunoscute şi bănci. Atacau aproape zilnic, iar paznicii care au avut ghinionul să fie surprinşi la locul de muncă au fost legaţi şi bătuţi fără milă. După o anchetă care a durat luni în şir şi în care au fost implicaţi sute de poliţişti, membrii grupării au scăpat de după gratii, după 30 de zile, din vina unui judecător care a provocat un viciu de procedură. Şi au continuat seria „loviturilor“. „«Modelul» decizional al judecătorilor bucureşteni este urmat şi de colegii din Ilfov“, susţin anchetatorii. În aprilie anul acesta, patru membri ai clanului „Perianu“, din comuna Popeşti-Leordeni - reţinuţi după ce în locuinţa liderului, Crişan Perianu, a fost descoperit un adevărat arsenal de război (un pistol mitralieră, o armă Uzi, un pistol cu glonţ, două cu gaz şi muniţie) - au fost puşi în libertate. Motivul: magistraţii judecătoriei Cornetu au apreciat că aceştia nu mai reprezintă un pericol social după 30 de zile petrecute în arest. PROMISIUNI Aruncarea după gratii a interlopilor periculoşi, la nivel de intenţie Pe 29 august, la scurt timp după uciderea interlopului craiovean Mihai Pârvu, cunoscut drept „Caiac“, ministrul internelor, Cristian David, anunţa înfiinţarea unei unităţi speciale, formate din procurori şi poliţişti, care să colaboreze eficient şi cu Garda Financiară, în încercarea de a destructura grupările „de crimă organizată“. Iniţiativa lui David - care susţinea că, de anchetele acestei structuri de elită, vor fi vizaţi inclusiv poliţişti despre care vor exista informaţii că au legături cu infractorii - a fost susţinută public, la acea dată, şi de premierul Călin Popescu-Tăriceanu. „Războiul“ declarat de responsabilii cu siguranţa publică - ce au admis chiar faptul că grupările interlope care au ajuns să facă legea în marile oraşe din ţară au fost tolerate şi ajutate să crească de poliţişti, magistraţi şi politicieni locali - nu a depăşit încă stadiul unei promisiuni de moment. Judiciarist în Inspectoratul General al Poliţiei: "E greu de conceput cum poţi admite că o persoană acuzată de tentativă de omor calificat nu reprezintă pericol social şi poate fi lăsată în libertate."