Găştile de cartier şi grupările tip „colţ de stradă” din Bucureşti nu mai seamănă deloc cu cele de acum doi-trei ani: „băieţii” au dat-o pe droguri, iar bandele de tineri au început „să migreze”, comiţând tot felul de infracţiuni în afara zonelor pe care le controlează teritorial.
Specialiştii Serviciului Analiză şi Prevenirea Criminalităţii din cadrul Poliţiei Capitalei au întocmit recent un studiu referitor la situaţia găştilor din ultimii doi ani, iar majoritatea concluziilor nu sunt deloc îmbucurătoare: oamenii legii se zbat să destructureze cât mai multe astfel de grupări, au şi rezultate semnificative, dar noi bande răsar în fiecare lună, menţinând totalul la un nivel relativ constant.În 2006, poliţia „a scos din circulaţie” circa 40 de asemenea găşti şi grupuri, iar în 2007, nu mai puţin de 83, dar, cu toate acestea, numărul bandelor se menţine la cote ridicate: 140 în 2006, 127 în 2007 şi 122 în 2008.
Cu atâta material la îndemână, psihologii poliţiei nu au avut dificultăţi în a întocmi profilul „membrului standard” al unei găşti bucureştene. Acesta provine dintr-o familie caracterizată de un pronunţat handicap economic şi cultural, iar sărăcia, şomajul, lipsa resurselor materiale şi condiţiile mizere de locuit îi sunt cunoscute de la cea mai fragedă vârstă.
Nu e de mirare că, în această situaţie, tânărul abandonează mai întâi şcoala şi apoi familia, intrând în gaşcă din dorinţa de a accede la stiluri de viaţă superioare categoriei din care face parte. Urmează deprinderea abc-ului „meseriei” şi, după primele infracţiuni, contactul cu lumea penitenciarelor româneşti şi etichetarea definitivă ca infractor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu